Terenul de Squash
Conform datelor statistice furnizate de Federația Internațională de Squash, în iunie 2009 erau 49.908 terenuri de squash în întreaga lume, iar 188 de țări aveau cel puțin un teren de squash. Cel mai mare număr de terenuri se afla în Marea Britanie — aproximativ 8.500. Alte țări cu peste 1.000 de terenuri: Germania, Egipt, SUA, Australia, Africa de Sud, Canada, Malaezia, Franța, Olanda și Spania.
Aceste cifre ne ajută să înțelegem gradul de răspândire a acestui sport în lume, în special în ultimii 10 ani. Squash-ul este, într-adevăr, un sport internațional — practicat de aproximativ 20 de milioane de persoane în aproximativ 200 de țări de pe toate continentele.
Din aceste motive, a fost necesară impunerea de standarde în toate privințele acestui sport, în special în privința construcției terenului de squash și a elementelor de siguranță a jucătorilor.
Marcajele terenului de squash
Squash-ul se joacă într-un teren de interior, închis, între patru pereți. Peretele din față al terenului are o bandă în partea de jos, care joacă același rol cu fileul unui teren de tenis — oprește mingea să mai sară și scoate un sunet specific, ce anunță jucătorii și arbitrul că mingea este în afara de joc.
Suprafața de joc conține o linie de demarcație dintre zona din spate și zona frontală, precum și o linie de demarcație pe jumătatea terenului pentru a delimita zona din stânga și cea din dreapta a spatelui terenului, creându-se astfel trei casete: jumătatea frontală, sfertul din spate stânga și sfertul din spate dreapta. Cele două sferturi din spatele terenului conțin, de asemenea, alte două casete mai mici, pentru servă.
Toate aceste marcaje ale suprafeței de joc sunt relevante numai în timpul serviciului.
Un teren de squash conține patru pereți. Peretele frontal, pe care sunt marcate trei linii paralele, are cea mai mare suprafață de joc, în timp ce peretele din spatele terenului — care conține și ușa de acces — are cea mai mică suprafață de joc.
Linia de demarcație din partea superioară a peretelui frontal se continuă oblic în jos pe cei doi pereți laterali. Mingile care ating sau sunt deasupra liniilor de demarcație sunt afară și reprezintă punct pentru oponent. Linia de demarcație din partea de jos a peretelui frontal delimitează zona „tin" sau „fileul" — o zonă de aproximativ jumătate de metru din material metalic în care, dacă mingea o atinge, este afară din joc.
Linia mediană de pe peretele frontal este linia de servă și este relevantă numai în timpul acesteia.
Suprafața de joc a terenurilor de squash
Problema legată de podeaua unui teren de squash poate stârni discuții aprinse printre jucătorii de squash, indiferent de experiență, fie ei începători sau avansați. Calitățile unei bune suprafețe sunt bine cunoscute, dar modul de a produce aceste calități nu este la fel de bine înțeles.
Arțar, fag sau MDF
Atunci când este necesară o nouă podea pentru un teren de squash care se dorește a fi lăsat cu un colorit natural, sunt de luat în considerare plăcile canelate de arțar sau paltin ori cele din fag. Dacă se dorește o suprafață colorată sau pictată, atunci ar putea fi folosite plăcile canelate din MDF.
Există și alte tipuri de materiale disponibile, în principal materiale compozite, însă acestea nu și-au dovedit încă proprietățile de joc și calitățile dorite de cluburi sau de jucătorii de squash. În principal, pentru realizarea suprafețelor de joc ale terenurilor de squash sunt utilizate plăcile din arțar sau fag — alegerea dintre acestea fiind doar o chestiune de preferință personală, atât a jucătorilor, cât și a proprietarilor de cluburi.